E timp sortit la toate - și toate câte sunt
și-au vremea lor, prin Voia Eternului Cuvânt.
E-un timp și pentru cântec, e-un timp și pentru plâns,
e timp de semănare și e un timp de strâns...
și cel ce cântă-n vremea când s-ar cădea plângând,
va plânge pe vecie în flăcări - prea curând.

E timp pentru iubire - și dacă nu ți-l știi
rămâi în gheață singur cu anii tăi pustii,
e timp pentru-mpăcare - și dacă nu-l săruți
rămâi în flăcări singur cu anii tăi pierduți...
Cel care tace-n timpul când e de mângâiat
o să culeagă lacrimi și zbucium necurmat.

E-un timp de mântuire - și dacă-l tot amâi
sosește grabnic moartea când fără ea rămâi...
E-un timp și pentru moarte, dar când ajungi să-l vezi
a și sosit trezirea că-i prea târziu să crezi.
Cel care tot amână îl prinde un apus
când vede harul unic pierdut pe veci și dus.

O, este-un timp la toate, - ai și tu timpul tău
ca să te-ntorci la Domnul, rupând cu tot ce-i rău,
prilejul mântuirii e numai azi, să știi...
Nu-l amâna, căci mâine poți prea târziu să vii...
Cel care tot nu vine atunci când e chemat,
când ar voi să vină se va trezi-alungat!